1Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis: 2,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund. 4Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt, 5biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? 6Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori, 7va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?` 8Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. 9Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări. 10Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă. 12Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă, 13îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii: 14dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. 16Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. 17Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte, 18va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el, 19căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc. 20Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. 21Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea. 22În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui. 23Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi. 24Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă. 25Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii. 26Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul, 27Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui. 28Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu. 29Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``