1(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii! 3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi. 4Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. 5N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni. 6Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte. 7Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima. 8Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, 9îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul. 10Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, 11şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?`` 12Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. 13Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie: 14căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit. 15Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi. 16M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda, 17pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi. 18Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd. 19Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic. 20Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta! 21Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie, 22eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. 23Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă; 24mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. 25Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine. 26Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire. 27Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi. 28Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.