1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi! 2Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru! 3Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! 4Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău? 5Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin. 6Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei. 7Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! 8Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o. 9Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara. 10Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu. 11Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu. 12Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii? 13O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului. 14Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta! 15Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!... 16Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier! 17Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales! 18Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău. 19Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!